|
Linguri cu povesti Obiecte religioase Icoane pe sticla Vase de lemn Decoratiuni |
Povestea lui Spoonman-Raluca BRODNER- Ziarul Lumina Miercuri, 11 Martie 2009 Mark, un roman cu nume de strain, dar atat de indragostit de Romania si traditia populara - despre care spune ca il aproprie si mai mult pe om de Dumnezeu - vinde linguri cu povesti. Lui Mark Tudose ii plac povestile. Sculptorul sighisorean, stramutat din Bucuresti, crede ca orice lucru, cat de mic in lumea asta, are o poveste a lui si -totul capata o cu totul alta valoare daca in jurul sau se tese o astfel de istorisire. Tot el spune ca, atunci cand : nu o sa mai gasesc povestea din jurul lingurilor mele, probabil, o sa ma numesc omul-cutie sau oricum altcumva, numai sa pot simti si trai ceea ce fac. Cititi in cele ce urmeaza povestea unui om liber, fericit si dedicat familiei lui, dupa cum singur sustine, un om potrivit la locul potrivit, dupa cum ar spune unii, oricat de greu de crezut poate parea pentru cei mai multi. A fost odata, intr-o zi de inceput de primavara, la Muzeul Taranului Roman din Capitala, un targ al martisorului. Lume multa, exponate ingenios lucrate, un soare mare si rotund pe cer, zambete. In amestecul de voci, de la o taraba, se distinge un ton calm, dar ferm, care puncteaza apasat pe cate un Dragobete,lingura dragostei, lingura binelui, lingura raului. Adolescentii, oamenii maturi, parintii, dar mai ales copiii sunt atrasi de povestile omului care tine la vedere, pe o panza curata, cele mai frumoase si delicate dantelarii din lemn - linguri - lucrate de el insusi. Oamenii se apropie ca atrasi de magnet, pun intrebari, se minuneaza, cumpara si pleaca multumiti. Mark le vorbeste fiecaruia in parte, le acorda atentia cuvenita, intr-un mod cat se poate de firesc, si le ureaza, la final, ganduri de bine. Pare neobosit. Cand cumparatorii nu pun intrebari, ci doar admira lingurile de lemn, mesterul isi cauta de lucru cu dalta intr-o coada moale de lingura, impatureste ambalaje sau mai schimba doua vorbe cu targovetii veniti, ca si el, cu cate ceva de vanzare. Nu a strabatut sapte mari si sapte tari ca sa ajunga in Bucuresti de la Sighisoara (aici s-a mutat cu cativa ani in urma, culmea, din Capitala), locul in care isi traieste viata in liniste si unde, dupa cum spune, -sunt fericit cu ceea ce fac si spun tuturor ca am cea mai buna slujba din lume. De cand am ajuns In Sighisoara, rar mi-am pus ceasul sa sune, nu ca as fi lenes, eu zic ca am un ritm bun. Cred ca, si asta le-o spun si prietenilor, singura varianta pentru a arata bine si a te simti la fel de bine este sa nu ai un sef. Intotdeauna mi-a placut aceasta libertate, sa lucrez ce vreau, fara sa mi se impuna. Daca e soare, pot alege sa ies cu produsele la vanzare sau pot sa ma plimb intr-o padure. Eu lucrez in fiecare zi ce vreau, iar libertatea asta ma face fericit-. -Eu sunt mai bun vanzator decat sculptor- Mark, povestitorul, isi aminteste cum, copil fiind, il urmarea pe bunicul care se juca cu lemnul pana ieseau lingurile pe care le face si el astazi sau alte obiecte, precum cele religioase - cruci de mana, pristolnice, troite si chiar o catapeteasma, la care a lucrat cu ceva timp in urma. In 2001 s-a apucat serios de cioplit in lemn. Sighisoreanul Mark Tudose isi cauta inspiratia in traditia romaneasca, cautand sa alterneze regiunile de provenienta (Maramures, Transilvania, Moldova). -La inceput, au fost lingurile mari. O asemenea lingura avea dimensiuni de aproximativ 50 cm. -Din 2007 am inceput sa fac trei tipuri de linguri decorative : un set are dimensiunile unei linguri normale, de bucatarie, mai sunt lingurile medii si lingurile mici-, spune Mark. Mark Tudose este convins, in modestia lui, ca -eu sunt mai bun vanzator decat sculptor-, si din pricina faptului ca reuseste foarte usor sa relationeze cu oamenii, sa ii atraga si sa isi vanda marfa in felul acesta. >Simboluri, dorinte, traireUn prieten din Statele Unite i-a spus pe limba lui >spoonman<, adica -omul-lingura-, si de atunci toti cunoscutii, ba chiar si cumparatorii mai vechi, mai ales cei din strainatate, il recunosc dupa acest apelativ. Motivatia lui Mark pentru care nu a renuntat la nume, ba chiar si-a creat un site pe internet cu aceeasi denumire, se rezuma la faptul ca -lumea asa ma cunoaste dupa denumirea asta internationala, daca pot sa-i spun asa. Cam 80% dintre produsele mele ajung in strainatate. Eu vreau sa-i chinui mai putin pe cei din strainatate (n.r. - zambeste); sunt oameni mai lejeri si poate, de aceea, am fost de acord sa mi se spuna in felul In care prietenul meu m-a numit pentru prima data-. Din 2005, de cand -afacerea- a prins contur, si pana astazi, mesterul Mark a avut in vedere -valorificarea obiectului prin povestea si simbolistica aflate in spatele lui. Simbolurile au o forta. In majoritatea magazinelor de suveniruri din lume si in muzee, oamenii gresesc pentru ca Incearca sa ingramadeasca, intr-un spatiu, de regula, foarte mic, cat mai multe obiecte si cat mai putine informatii. Ideea mea a fost sa am mai putine obiecte si mai multe povesti, pentru ca fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin constient, cautam niste lucruri in viata. Cautam sa avem noroc, sa avem sanatate, sa avem dragoste, pe care eu incerc sa le ating prin niste povesti. Am o lingura a norocului, o lingura a indragostitilor, lingura intelepciunii,lingura puterii, linguri maramuresene, lingura binelui si a raului sau linguri transilvanene cu motive crestine , cu care, practic, acopar o paleta larga a dorintelor oamenilor. in obiectele pe care le realizez-. Si mai spune Mark Tudose, cel care isi doreste cel mai mult sa se poata bucura de familia lui in continuare, ca, atunci cand -nu o sa mai gasesc povestea din jurul lingurilor mele, probabil, o sa ma numesc omul-cutie sau oricum altcumva, numai sa pot simti si trai ceea ce fac-. Pana la proba contrarie, povestea lingurilor de lemn merge mai departe, cine stie, poate pana la adanci batraneti. Romania, lingura de lemn, Tara GalilorIn Europa, doua sunt tarile care se disting In privinta utilizarii si a utilitatii pe care au atribuit-o, de-a lungul timpului, lingurii de lemn. Vorbim aici despre Romania si Tara Galilor. In tara noastra exista o casa-muzeu inchinata lingurii de lemn, in Campulung Moldovenesc, care a apartinut familiei raposate Ioan si Elisabeta Tugui. In muzeul despre care Mark Tudose le vorbeste cumparatorilor sai (fara ca sa-l viziteze macar o data, doar ce a citit si a aflat de la prieteni) au fost adunate, In decursul a trei decenii, aproximativ 5.300 de linguri sculptate in 130 de esente de lemn, de pe toate continentele. Colectia mai cuprinde si linguri folosite de personalitati, precum Mihail Kogalniceanu sau Mihail Sadoveanu. -Lingura geamana-, una dintre cele mai valoroase exponate, dateaza din 1825. Obiectul Intrece ca vechime o alta lingura de pe vremea Imparatesei Maria Tereza, cand Bucovina se afla sub ocupatie austro-ungara. Cat priveste Tara Galilor, aici inca se mai gasesc asa-numitele -linguri ale dragostei-, confectionate de tarani si oferite fetelor dragi, ca semn al unei cereri In casatorie. -Aici putem detecta o paralela foarte interesanta. Si la noi pastorii faceau linguri de lemn, ba chiar si furci de tors, carora le Impodobeau cozile cu tot felul de ornamente, motive si simetrii. Mai apoi, le ofereau persoanei dragi si era un soi de cerere In casatorie-, precizeaza sculptorul sighisorean. Ca o curiozitate, lingura de lemn este un anti-trofeu decernat echipei care a pierdut toate meciurile dintr-o editie a Turneului celor sase natiuni, o competitie de rugby disputata anual Intre echipele de rugby ale Angliei, Frantei, Irlandei, Italiei, Scotiei si a Tarii Galilor. "Saptamanalul Muresean" "Vasile S. Muntean 2005-10-05 Mark Tudose, mester popular, e de parere ca potentialul mestesugurilor traditionale e insuficient valorificat In zilele noastre, mestesugurile traditionale sunt amenintate cu disparitia. Putini sunt cei care incearca sa pastreze acele elemente autentice de legate cultura mestesugareasca a romanilor. O astfel de persoana este tanarul (29 de ani) Mark Tudose din Bucuresti. Mestesugul sculptarii lemnului l-a deprins, la o varsta frageda, de la bunicul sau. Acesta i-a lasat ca mostenire foarte multe carti legate de aceasta arta, printre care si una legata de mestesugurile taranilor romani, editata la Sibiu, in 1909. El realizeaza, in principal, linguri traditionale, reusind sa traiasca din vanzarea lor. La Sighisoara este de trei luni si a ramas in continuare, pentru ca vinde foarte bine obiectele lui turistilor straini. In orasul medieval a ajuns cu ocazia Targului Mestesugarilor, organizat de catre Fundatia Veritas si a ramas aici, determinat, in special, de doua motive: in primul rand, i-a placut orasul, apoi pentru ca, crede el, exista o legatura de armonie intre obiectele realizate de el si atmosfera orasului. Acesta si-a gasit loc de vanzare, loc unde sa locuiasca si a inceput sa cunoasca oameni care s-au oferit sa-l sprijine. Se vand bine obiectele traditionale din lemn Se astepta sa gaseasca mai multi etnici germani. El simte ca se integraza in acest loc, mai ales prin obiectele din lemn pe care le realizeaza si care sunt, majoritatea, linguri sculptate in lemn de tei si salcie, cu modele din diverse zone ale tarii. Maramuresul este reprezentat de formele geometrice bazate pe cerc, in care se regasesc simbolizate soarele, vantul, apa. Moldova este evocata de lingurile zoomorfe, ce reprezinta binele, norocul, precum si de simboluri ale intelepciunii. De asemenea, se intalnesc motive gorjene ce au la baza rombul si patratul si care sunt reprezentari ale apei, soarelui si pamantului. Legat de comertul destinat turistilor, a remarcat ca in Piata Cetatii obiectele traditionale romanesti autentice sunt foarte putine. Meditand la acest subiect, din idee in idee, a ajuns la parerea ca e nevoie de o revigorare a mestesugurilor in Sighisoara, care sa aiba ca rezultat diversificarea obiectelor traditionale. Acesta a ajuns sa planuiasca deschiderea unei scoli, unde sa se invete diverse mestesuguri. Sighsoara este un oras turistic, in care nu se prea vand multe lucruri apartinand traditiei locale. Acest oras are nevoie de o scoala de mestesugari, care sa ofere cunostintele de baza despre sculptura, icoane pe sticla si lemn, pielarie, fierarie etc. Ar fi un mediu propice de redescoperire a valorilor locale si de promovare a lor pe piata. Mark Tudose spune ca multi sighisoreni ar putea sa faca o astfel de arta populara, avand la baza valorile create de localnici in decursul a sute de ani, avand totodata posibilitatea de a trai decent de pe urma muncii lor, asa cum, de fapt, si el traieste.
Sebastian ANGHEL, Ziarul de mures,Data aparitiei: 2008-07-21
Sighisoara este un oras turistic, in care nu se prea vand prea multe lucruri apartinand traditiei locale, iar in zilele noastre mestesugurile traditionale sunt amenintate cu disparitia.
Putini sunt cei care incearca sa pastreze acele elemente autentice legate de cultura mestesugareasca a romanilor.
O astfel de persoana este tanarul de 32 de ani Marc Tudose, care a deprins mestesugul sculptarii lemnului de la bunicul sau din Teleorman.
Tanarul mester realizeaza, in principal, linguri traditionale, reusind sa traiasca din vanzarea acestora. Este de loc din Bucuresti, iar la Sighisoara s-a stabilit in urma cu trei ani pentru ca vinde foarte bine obiectele lui turistilor straini, in special linguri de lemn specifice in zonele Maramures si Moldova.
Pe lingurile din Maramures se regasesc figuri geometrice cu reprezentari solare si elemente ale naturii, iar pe cele din Moldova se regasesc bufnita, barza sau pasarea maiastra.
Contra lui Dracula
"M-am apucat sa lucrez lemnul cam acum opt ani de zile, la mine in familie bunicul s-a ocupat de lemn si in special de linguri, de la care ma bucur de o colectie de 110 modele diferite. Bunicul meu e din Teleorman, dar acum nu mai lucreaza lemnul pentru ca nu mai vede.
In Sighisoara am ajuns in urma cu trei ani, am fost invitat de Fundatia Veritas la Targul Mestesugarilor din 2005. Mi-a placut locul, mi s-a parut ca se potriveste cu ceea ce fac eu, si asa, am inceput sa vin in fiecare an, la inceput stand doar pe timpul verii in Sighisoara, pentru ca apoi sa ma mut aici definitiv", povesteste Mark.
Desi este din Bucuresti, a vrut sa vina la Sighisoara cu obiecte traditionale romanesti, in ideea de a lupta putin impotriva mitului lui Dracula, gandindu-se ca singura varianta de a face acest lucru fiind sa aduca altceva, desi multi i-au sugerat sa faca in lemn chipul lui Dracula, Turnul cu Ceas si asa mai departe, dar din punctul lui de vedere piata este deja saturata de astfel de obiecte si atunci prefera sa vina cu linguri, cu alte povesti.
Artistul considera totusi o idee buna ca turistul sa vina aici in cautarea lui Dracula, dar crede ca e de datoria noastra sa il facem sa descopere altceva. "Eu prefer sa spun ca vand in prezent povesti si nu obiecte, inspirat fiind de filmul romanesc "Filantropica" unde se spunea ca mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana. Am adaptat putin ce am auzit acolo si am incercat si in cazul lingurilor sa vand povestea lor nu neaparat obiectul in sine. De exemplu, am o lingura cu o barza ce sta asezata pe o casa, iar in traditia populara se spunea ca atunci cand o barza isi face cuibul pe o casa o protejeaza de foc, apa si hoti. O alta lingura este cea la care ii spun eu lingura binelui si a raului si reprezinta o pasare care se bucura de venirea primaverii, si fiind euforica cautandu-si jumatatea uita sa fie atenta la raul ce pandeste, reprezentat in partea de jos a lingurii printr-un sarpe care o prinde", isi prezinta lucrarile Marc Tudose. In principiu, motivelele zoomorfe sunt din zona Moldovei, cum este si lingura indragostitilor sau a Dragobetelui, reprezentata in general de doua pasari. O alta zona ar fi zona Maramuresului de unde a preluat imagini geometrice bazate pe cerc si apar astfel simboluri solare sau roata vietii. Se intalnesc de asemenea si simboluri crestine.
In ideea de a vinde povestea, artistul a creat si niste ambalaje din hartie unde a pus si o eticheta unde clientul gaseste o adresa la care poate citi povestea lingurii respective pe internet, pe un site unde posteaza diferiti artisti si unde se regasesc si creatiile lui Marc Tudose.
Pentru ca povestea sa ajunga cat mai bine la client, aceasta este postata pe internet in mai multe limbi.
"Traiesc din ceea ce fac aici, dar ar trebui sa spun ca de regula un om care intra intr-un magazin sa cumpere un produs, in principiu vede un pret.
La mine as vrea sa se vada mai mult decat pretul. Si in general, orice produs care are la baza cel putin un motiv popular romanesc are la baza o poveste, pe care de cele mai multe ori vanzatorul nu o cunoaste. Ideea mea e sa arat omului care este povestea din spatele produsului, a obiectului pe care il cumpara", a explicat Marc Tudose, poreclit de prieteni "Omul |